Tot mai mulți tineri din Coreea de Sud preferă să nu mai facă nimic

Imagine generată cu Midjourney (AI)
În urmă cu câțiva ani era la modă un clip cu un tânăr care la întrebarea „Ce facem?”, răspundea agresiv cu celebra replică „Uite, stăm!”. Din nefericire, după o perioadă scurtă de timp, acel tânar a decedat. Motivul? Nu-l cunosc, dar părea un tânăr fără niciun chef de viață, adâncit în tot felul de vicii care l-au istovit complet și definitiv.
Se pare că acest tip de comportament sau mai bine zis, de mentalitate, îi acaparează pe tot mai mulți tineri din Coreea de Sud.
De ce tot mai mulți tineri din Coreea de Sud, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, nu vor să mai lucreze, ci doar să stea? Bună întrebare.
Într-o statistică din luna mai a anului 2024, aproximativ 238.000 de sud coreeni se numărau printre cei care au rămas fără loc de muncă de mai bine de 3 ani.
Ai auzit de generația N-Po?
Generația N-Po 🔗
Nu trebuie să uităm că societatea sud coreenilor este foarte dezvoltată, mai ales după război, când n-au avut de-ales și au plonjat cu totul în crearea unui sistem de educație performant, dar din nefericire, vremurile bune creează oameni slabi. Scriu întregul citat ca să înțelegi cât de rotundă este roata (#filosofie):
„Vremurile bune creează oameni slabi. Oamenii slabi creează vremuri grele. Vremurile grele creează oameni puternici. Oamenii puternici creează vremuri bune.”
Nu se știe exact originea citatului. Unii spun că vine de la Michael Hopf, din romanul „Those Who Remain”, iar cei care „sapă” mai adânc spun că este o idee a filosofului arab Ibn Khaldun. Ideea este mai importantă decât izvorul, cel puțin în acest caz.
Așadar, generația N-Po este generația care se dă bătută. „Po” vine de la cuvântul „Pogi-hada”, care înseamnă a renunța, a se da bătut.
Înainte de a se numi generația N-Po, se numea generația 3-Po, având doar 3 chestii la care tinerii renunțau, și anume:
- Întâlniri (în vederea căsătoriei)
- Căsătorie
- Copii (adică să facă copii)
Ca în orice societate cu probleme, numărul a crescut la 5-Po:
- Întâlniri (în vederea căsătoriei)
- Căsătorie
- Copii (adică să facă copii)
- Proprietar (ideea de a avea casa proprie)
- Carieră
Numărul a crescut la 7, apoi la 9:
- Întâlniri (în vederea căsătoriei)
- Căsătorie
- Copii (adică să facă copii)
- Proprietar (ideea de a avea casa proprie)
- Carieră
- Relații personale (cu alții)
- Speranța de viață
- Sănătate mintală
- Activități în timpul liber (sau hobbyuri)
După aceea, s-a pus direct litera N, cu mențiunea că sunt un număr de variabile necunoscute pentru care lumea se dă bătută și nu mai vede niciun sens în viață.
Ce faci când nu mai ai niciun sens în viață? O iei razna… Sud coreeni o iau YOLO.
YOLO 🔗
YOLO este acronimul de la „You Only Live Once”. Ce fac tinerii YOLO? Dezmăț. Din moment ce n-au nicio speranță la viață (lungă și bună), n-au niciun loc de muncă (sau au, dar e vai de el), n-au niciun gând (bun) pentru a-și întemeia o familie sau dacă au familie, n-au curajul să facă copii, plus că n-au nicio motivație să aibă o carieră de succes, astfel că singura și cea mai la îndemână opțiune le rămâne minciuna YOLO.
YOLO este și un #hashtag popular în rândul tinerilor sud-coreeni, iar punctul culminant (de prostie) este acela când se bagă-n bancă și se împlinesc. Din păcate, se împlinesc cu datorii.
Care-i rezultatul unui tânar fără sens în viață și cu o groază de datorii? Nu vreau să generalizez, dar mulți ajung să se sinucidă.
Țara cu cea mai mare rată de sinucidere 🔗
Coreea de Sud este țara cu cea mai mare rată de sinucidere.
Ai auzit de țările din OECD? OECD este Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Te-ai aștepta ca oamenii educați și bine informați să fie sănătoși, mai ales la nivel mental, nu-i așa?
Este teribil de grav să afli că nu doar tinerii sunt cei care se sinucid, ci îndeosebi persoanele trecute de 60 de ani. Cum să ai 60 de ani și să te gândești la sinucidere? Normal, ar fi vârsta la care te bucuri de pensie, de nepoți, de lucrurile simple ale vieții și încerci să trăiești sănătos cât timp de ține Dumnezeu în viață.
Se pare că anormalul ucide tot mai mult sufletul omului.
Viitor sumbru 🔗
Dacă tinerii nu mai au speranță de viață, bineînțeles, nu toți, dar numărul crește în mod alarmant, stai să vezi ce statistică există cu privire la viitorul Coreei de Sud.
Pentru a avea o populație stabilă, trebuie ca rata de fertilitate să fie de de 2,1 copii per femeie. În 1950, o familie avea în jur de 6 copii. În 1970, media era de 4,5 copii per familie (scriu cu virgulă pentru că este o statistică la nivel macro). În 1980, erau 2,7 copii per familie, iar în 2023, numărul a scăzut la 0,72 copii per familie. Trist? Tragic!
Nu mai zic nimic de rata de fertilitate din Seul, care în 2023 a fost de 0,55.
Ce înseamnă acest viitor sumbru legat de fertilitate? Dacă luăm un număr de 100 de familii, înseamnă că vor rezulta 36 de copii. În următoarea generație vor fi 13 copii, iar la a 4-a generație vor reieși doar 5 copii. Este un scenariu destul de sumbru, dar cred că există și speranță. Dumnezeu nu ne-a creat degeaba!
Există speranță! 🔗
Speranța întotdeauna rămâne, corect? Nu știu dacă sud coreeni au expresia „Speranța moare ultima”, dar cred că Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul, respectiv omul, are un plan bun cu toată lumea.
Cel mai important lucru pentru un om este să fie mântuit, adică să accepte credința în Dumnezeu, din dragoste pentru a fi salvat pe veci. Citește te rog următorul verset:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să un piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:16)
După ce rezolvi problema mântuirii, adică a vieții veșnice, nu mai trebuie să-ți fie frică de moarte. Bineînțeles, vor veni gânduri negative cu duiumul, dar credința în Dumnezeu este cea care te face să cazi totdeauna în picioare. Nu te teme, crede numai!
Ce faci după aceea?
Te rogi ca Dumnezeu să-ți dea înțelepciune, putere, curaj și dragoste ca să trăiești frumos și sănătos așa cum se cuvine!
Nu trebuie să te temi de veștile care vor veni, fie ele legate de război sau de criza economică! Chiar dacă vei trece prin văi adânci, ține-te de Dumnezeu! Cum? Prin credință.
Dar dacă nu mai poți? Atunci vei observa că Dumnezeu te poartă în carul Lui de biruință! Nu te bizui pe tine, ci bizuie-te pe Dumnezeu!
Omul e limitat, iar când dă de greu, are tendința să se lamenteze, să exagereze și să cadă în tot felul de depresii. Societatea în care trăim are un gol enorm, iar acest gol este credința în Dumnezeu.
Dumnezeu există, e din veșnicie în veșnicie, nu și-a părăsit creația! Problema este la noi, oamenii, care am părăsit credința.
La ora actuală, Coreea de Sud e cea care sângerează. Peste o oră sau două, poate fi altă țară.
Ce-ai face diferit începând de astăzi dacă Dumnezeu ar spune României următorul verset?
„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și nădejde”. (Ieremia 29:11)
Spoiler alert: Dumnezeu îți spune chiar ție, personal, acest verset!



















